– Cât ți-e de drag Maramureșul?
– Maramureșul este locul în care eu m-am născut, chiar dacă părinții mei, amândoi, au fost din Sălaj. Eu născându-mă acolo m-am simțit întotdeauna moroșancă. Nici nu m-am gândit la altceva, m-am simțit moroșancă, chiar dacă nu am avut rude peste deal, în Maramureșul istoric, eu mereu am simțit că aparțin acelui loc și e locul în care mă încarc de fiecare dată când mă întorc. Pentru mine, cea mai frumoasă vacanță posibilă este, spre exemplu, o vacanță la Mănăstirea Bârsana. Dacă merg și stau acolo o săptămână simt că mă încarc pentru tot anul.
– Se vor putea bucura oamenii de aici de cântecele tale în preajma Crăciunului?
– Răspunsul este nu. Din păcate, anul ăsta nu m-a invitat nimeni să cânt în Baia Mare. Sigur, asta îmi dă timp să merg în mai multe locuri din țară. Un drum până în Baia Mare consumă, mai ales timp. Pentru că funcționează aeroportul acum este mai simplu, doar că instrumentele cu care cânt trebuie duse cu mașina oricum. Cel mai apropiat loc de Baia Mare unde voi cânta va fi pe 26 decembrie, la Târgul de Crăciun de la Cluj-Napoca.
– Ce îți spune ție clubul Minaur?
– Știu foarte sigur că este mai bătrând decât mine cu un an, știu că a fost fondat în 1974. }in minte, atunci când eram copil, jucătorii de la Minaur erau vedete în oraș. Nu-i știam pe toți după nume, însă știam de fiecare dată când îi vedeam în oraș că sunt băieții de la clubul Minaur. Erau admirați de tot orașul. Nu știu cum mai e acum, pentru că am cam pierdut șirul. Dacă erai atunci copil, ori îți doreai să fii ca Noemi Lung sau Stela Pura, să înoți, ori ca Maricel Voinea, să joci handbal.
– Poate fi sportul educativ?
– Cu siguranță că dă. Chiar dacă nu avem toți talent, chiar dacă nu putem toți performa. E sigur că sportivii de la Minaur nu vor putea niciodată cânta cum o fac eu, nici eu nu voi putea juca handbal cum o fac ei. Cred că orice copil, în creștere, e vine să facă un sport. Și mai cred că un copil este avantajat făcând un sport de echipă învață ce e disciplina, învață să se bazeze pe ceilalți, învață multe reguli. Unele ar trebui să le învețe acasă, însă părinții din ziua de azi sunt foarte ocupați și aleargă mult pentru a asigura ceea ce este nevoie.
– E Finlanda mult peste noi la gândire, la educație?
– În primul rând e vorba de altă mentalitate. Este un popor mic, cca 5,5 milioane de locuitori, iar poporul ăsta a câștigat multe. Pur și simplu sunt altfel. Dacă ne gândim la educație și sport este altfel, pentru că pleacă de la alte premise. Profesorii sunt foarte bine plătiți, iar foarte mulți elevi buni își doresc să devină profesori. Doar elitele se duc la școala cu pricina, iar din cei care intră nu toți termină. Dacă nu ai vocație de pedagog ești trimis să faci altceva, cercetare sau administrare. Nu lucrezi cu copiii dacă nu ești făcut să lucrezi cu copiii. Eu am fost foarte surprinsă când fiica a mers la școală, în clasa a cincea. Noi eram obișnuiți că în România, cu scutire la sport, din astea. În Finlanda sunt minimum trei ore de sport săptămânal sau mai multe, nici nu mai țin minte (depinde de clasă). Fiecare oră de sport era diferită: prima oră de sport era de înot; absolut toți copiii care termină școala știu să înoate. Nu se poate altfel. Stă până învață, nu i se încheie media. Apoi, este dans, sau floorball. Sau schi fond. Și aici toată lumea știe să schieze. Patinaj, ce doriți dvs. De aici ajung jucătorii de hochei de nivel mondial. Sistemul acesta face ca fiecare copil să se simtă confortabil la ora de sport cel puțin o dată pe lună. Va ajunge să știe ceva. Eu mă descurc la sporturile cu mingea, sper exemplu. Sunt foarte multe fete care joacă fotbal. Sunt echipe în fiecare școală. Unele ajuns să facă asta la nivel profi.
– Ce păstrezi tu drag din Baia Mare?
– Amintiri. Eu nu sunt un om care se leagă foarte tare de lucrurile materiale. Amintirile nu mi le poate lua nimeni. Locuri, străzi, la care mă gândesc. Mi-e foarte dor de Sărbătoarea Castanelor, când înfloresc magnoliile în zona Săsar, mai am câțiva prieteni și cam atât.
– O vorbă de final pentru suporterii CS Minaur?
– Sărbători fericite! Dacă sunteți admiratorii vreunui sportiv de la club spuneți-i. De fiecare dată. În spatele evoluției lor este foarte multă muncă și se bucură în momentul în care este apreciat. Sărbători fericite, An Nou Fericit, să ne vedem și auzim cu bine!